ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNMIÍ ~ésc tranz. A face să se înmiască. /în + mie (Sursa: NODEX )
A SE ÎNMIÍ se ~éște intranz. A se mări de o mie (sau de mai multe mii) de ori. /în + mie (Sursa: NODEX )
înmií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmiésc, imperf. 3 sg. înmiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmiáscă; ger. înmiínd (Sursa: Ortografic )
înmii verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) înmii | înmiire | înmiit | înmiind | singular | plural | înmiește | înmiiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | înmiesc | (să) înmiesc | înmiam | înmiii | înmiisem | a II-a (tu) | înmiești | (să) înmiești | înmiai | înmiiși | înmiiseși | a III-a (el, ea) | înmiește | (să) înmiască | înmia | înmii | înmiise | plural | I (noi) | înmiim | (să) înmiim | înmiam | înmiirăm | înmiiserăm, înmiisem* | a II-a (voi) | înmiiți | (să) înmiiți | înmiați | înmiirăți | înmiiserăți, înmiiseți* | a III-a (ei, ele) | înmiesc | (să) înmiască | înmiau | înmiiră | înmiiseră | * Formă nerecomandată
|