ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNMIÍ ~ésc tranz. A face să se înmiască. /în + mie (Sursa: NODEX )

A SE ÎNMIÍ se ~éște intranz. A se mări de o mie (sau de mai multe mii) de ori. /în + mie (Sursa: NODEX )

înmií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmiésc, imperf. 3 sg. înmiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmiáscă; ger. înmiínd (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înmii   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înmii înmiire înmiit înmiind singular plural
înmiește înmiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înmiesc (să) înmiesc înmiam înmiii înmiisem
a II-a (tu) înmiești (să) înmiești înmiai înmiiși înmiiseși
a III-a (el, ea) înmiește (să) înmiască înmia înmii înmiise
plural I (noi) înmiim (să) înmiim înmiam înmiirăm înmiiserăm, înmiisem*
a II-a (voi) înmiiți (să) înmiiți înmiați înmiirăți înmiiserăți, înmiiseți*
a III-a (ei, ele) înmiesc (să) înmiască înmiau înmii înmiiseră
* Formă nerecomandată