AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei țări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum. (Sursa: DEX '98 )

AZÍL ~uri n. 1) Așezământ filantropic în care sunt ținuți copiii (orfani), bătrânii, invalizii. 2) fig. Loc de refugiu. ~ politic.Drept de ~ acordare de către un stat a dreptului de stabilire pe teritoriul altei țări a unor persoane urmărite în țara lor din motive politice. /<fr. asile, lat. asylum (Sursa: NODEX )

AZÍL s.n. 1. (În trecut) Instituție cu caracter filantropic în care erau ținuți copii, bătrâni, invalizi, bolnavi incurabili. 2. (Fig.) Loc de refugiu inviolabil; adăpost, refugiu. ◊ Azil politic = acordare de către un stat a dreptului de intrare și de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice. [Pl. -luri, -le. / < fr. asile, cf. it. asilo < lat. asylum – loc inviolabil, gr. asylos < a – fără, syle – jefuire]. (Sursa: DN )

AZÍL s. n. 1. instituție cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi. 2. loc de refugiu inviolabil; adăpost. ♦ drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice. (< fr. asila, lat. asylum) (Sursa: MDN )

AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire sau adăpost; refugiu. ◊ Drept de azil = protecție de care se bucură cineva în virtutea unei legi. 2. (În trecut) Instituție în care erau internați bătrânii, infirmii etc. fără familie sau de care nu puteau sau nu voiau să se îngrijească familiile respective. – Fr. asile (lat. lit. asylum). (Sursa: DLRM )

AZÍL s. 1. (ieșit din uz) ospiciu. (~ de bătrâni.) 2. v. adăpost. (Sursa: Sinonime )

azíl (azíluri), s. n. – Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. Fr. asile. (Sursa: DER )

azíl s. n., pl. azíluri (Sursa: Ortografic )

azíl n., pl. e și urĭ (vgr. ásylon, lat. asýlum). Loc de refugiŭ. Fig. Protecțiune, adăpost: azilu păciĭ. Așezămînt de binefacere p. adăpostirea bătrînilor, infirmilor și copiilor: Azilu Elena Doamna. (Sursa: Scriban )