MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli. (Sursa: DEX '98 )
MÂZGĂLÍ vb. 1. (rar) a mânji. (~ hârtia.) 2. (reg.) a tămânji. (~ un portret.) (Sursa: Sinonime )
mâzgălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâzgăleáscă (Sursa: Ortografic )
A MÂZGĂLÍ ~ésc 1. tranz. 1) A umple de murdărie; a murdări; a păta; a mânji. 2) A scrie urât și murdar. 3) A desena sau a scrie neglijent. 2. intranz. fig. fam. A crea ceva fără talent și fără inspirație. /mâzgă + suf. ~ăli (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
mâzgăli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mâzgăli mâzgălire mâzgălit mâzgălind singular plural
mâzgălește mâzgăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mâzgălesc (să) mâzgălesc mâzgăleam mâzgălii mâzgălisem
a II-a (tu) mâzgălești (să) mâzgălești mâzgăleai mâzgăliși mâzgăliseși
a III-a (el, ea) mâzgălește (să) mâzgălească mâzgălea mâzgăli mâzgălise
plural I (noi) mâzgălim (să) mâzgălim mâzgăleam mâzgălirăm mâzgăliserăm, mâzgălisem*
a II-a (voi) mâzgăliți (să) mâzgăliți mâzgăleați mâzgălirăți mâzgăliserăți, mâzgăliseți*
a III-a (ei, ele) mâzgălesc (să) mâzgălească mâzgăleau mâzgăliră mâzgăliseră
* Formă nerecomandată