|
ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBOBOCÍT adj. (reg.) împupit. (Floare ~.) (Sursa: Sinonime )
| îmboboci verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îmboboci | îmbobocire | îmbobocit | îmbobocind | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | îmbobocește | (să) îmbobocească | îmbobocea | îmboboci | îmbobocise | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | îmbobocesc | (să) îmbobocească | îmboboceau | îmbobociră | îmbobociseră | | îmbobocit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îmbobocit | îmbobocitul | îmbobocită | îmbobocita | | plural | îmbobociți | îmbobociții | îmbobocite | îmbobocitele | | genitiv-dativ | singular | îmbobocit | îmbobocitului | îmbobocite | îmbobocitei | | plural | îmbobociți | îmbobociților | îmbobocite | îmbobocitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |