|
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPIEDICÁT adj. 1. v. împleticit. 2. poticnit. (Vor-bire ~.) 3. înfrânat. (Car cu roțile ~.) (Sursa: Sinonime )
| împiedica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) împiedica | împiedicare | împiedicat | împiedicând | singular | plural | | împiedică | împiedicați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | împiedic | (să) împiedic | împiedicam | împiedicai | împiedicasem | | a II-a (tu) | împiedici | (să) împiedici | împiedicai | împiedicași | împiedicaseși | | a III-a (el, ea) | împiedică | (să) împiedice | împiedica | împiedică | împiedicase | | plural | I (noi) | împiedicăm | (să) împiedicăm | împiedicam | împiedicarăm | împiedicaserăm, împiedicasem* | | a II-a (voi) | împiedicați | (să) împiedicați | împiedicați | împiedicarăți | împiedicaserăți, împiedicaseți* | | a III-a (ei, ele) | împiedică | (să) împiedice | împiedicau | împiedicară | împiedicaseră | * Formă nerecomandată | împiedicat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | împiedicat | împiedicatul | împiedicată | împiedicata | | plural | împiedicați | împiedicații | împiedicate | împiedicatele | | genitiv-dativ | singular | împiedicat | împiedicatului | împiedicate | împiedicatei | | plural | împiedicați | împiedicaților | împiedicate | împiedicatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |