|
ÎMPIELIȚÁT, -Ă adj. v. împelițat. (Sursa: DEX '98 )
| împielița verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) împielița | împielițare | împielițat | împielițând | singular | plural | | împielițează | împielițați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | împielițez | (să) împielițez | împielițam | împielițai | împielițasem | | a II-a (tu) | împielițezi | (să) împielițezi | împielițai | împielițași | împielițaseși | | a III-a (el, ea) | împielițează | (să) împielițeze | împielița | împieliță | împielițase | | plural | I (noi) | împielițăm | (să) împielițăm | împielițam | împielițarăm | împielițaserăm, împielițasem* | | a II-a (voi) | împielițați | (să) împielițați | împielițați | împielițarăți | împielițaserăți, împielițaseți* | | a III-a (ei, ele) | împielițează | (să) împielițeze | împielițau | împielițară | împielițaseră | * Formă nerecomandată | împielițat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | împielițat | împielițatul | împielițată | împielițata | | plural | împielițați | împielițații | împielițate | împielițatele | | genitiv-dativ | singular | împielițat | împielițatului | împielițate | împielițatei | | plural | împielițați | împielițaților | împielițate | împielițatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |