|
ÎMPLINÍT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPLINÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPLINI și A SE ÎMPLINI. 2) (despre noțiuni de timp) Care este întreg, complet. O lună ~tă. /v. a (se) împlini (Sursa: NODEX )
ÎMPLINÍT adj. 1. complet, întreg. (Are cinci ani ~ți.) 2. deplin, încheiat, întreg. (Zece ani ~ți.) 3. completat, întregit, rotunjit. (Sumă ~.) 4. v. gras. 5. v. îndeplinit. (Sursa: Sinonime )
| împlini verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) împlini | împlinire | împlinit | împlinind | singular | plural | | împlinește | împliniți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | împlinesc | (să) împlinesc | împlineam | împlinii | împlinisem | | a II-a (tu) | împlinești | (să) împlinești | împlineai | împliniși | împliniseși | | a III-a (el, ea) | împlinește | (să) împlinească | împlinea | împlini | împlinise | | plural | I (noi) | împlinim | (să) împlinim | împlineam | împlinirăm | împliniserăm, împlinisem* | | a II-a (voi) | împliniți | (să) împliniți | împlineați | împlinirăți | împliniserăți, împliniseți* | | a III-a (ei, ele) | împlinesc | (să) împlinească | împlineau | împliniră | împliniseră | * Formă nerecomandată | împlinit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | împlinit | împlinitul | împlinită | împlinita | | plural | împliniți | împliniții | împlinite | împlinitele | | genitiv-dativ | singular | împlinit | împlinitului | împlinite | împlinitei | | plural | împliniți | împliniților | împlinite | împlinitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |