|
ÎNȚELÉS1 adj. (în loc.) De la sine înțeles = fără îndoială, sigur. – V. înțelege. (Sursa: DEX '98 )
ÎNȚELÉS2 ~eásă (~éși, ~ése) v. A ÎNȚELEGE. ◊ De ~ cu care te poți înțelege. De la sine ~ fără îndoială; sigur; negreșit. /v. a înțelege (Sursa: NODEX )
Înțeles ≠ neînțeles (Sursa: Antonime )
bíne înțelés (înțeles bine) adv. + adj. (Sursa: Ortografic )
| înțelege verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înțelege | înțelegere | înțeles | înțelegând | singular | plural | | înțelege | înțelegeți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înțeleg | (să) înțeleg | înțelegeam | înțelesei | înțelesesem | | a II-a (tu) | înțelegi | (să) înțelegi | înțelegeai | înțeleseși | înțeleseseși | | a III-a (el, ea) | înțelege | (să) înțeleagă | înțelegea | înțelese | înțelesese | | plural | I (noi) | înțelegem | (să) înțelegem | înțelegeam | înțeleserăm | înțeleseserăm, înțelesesem* | | a II-a (voi) | înțelegeți | (să) înțelegeți | înțelegeați | înțeleserăți | înțeleseserăți, înțeleseseți* | | a III-a (ei, ele) | înțeleg | (să) înțeleagă | înțelegeau | înțeleseră | înțeleseseră | * Formă nerecomandată | înțeles (adj.) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înțeles | înțelesul | înțeleasă | înțeleasa | | plural | înțeleși | înțeleșii | înțelese | înțelesele | | genitiv-dativ | singular | înțeles | înțelesului | înțelese | înțelesei | | plural | înțeleși | înțeleșilor | înțelese | înțeleselor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | înțeles (sens; -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înțeles | înțelesul | | plural | înțelesuri | înțelesurile | | genitiv-dativ | singular | înțeles | înțelesului | | plural | înțelesuri | înțelesurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |