ÎNFLORÁT, -Ă, înflorați, -te, adj. Ornamentat cu flori țesute, brodate etc.; înflorit. – V. înflora. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFLORÁT adj. înflorit. (Un material textil ~.) (Sursa: Sinonime )
înflora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) înflora | înflorare | înflorat | înflorând | singular | plural | înflorează | înflorați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | înflorez | (să) înflorez | înfloram | înflorai | înflorasem | a II-a (tu) | înflorezi | (să) înflorezi | înflorai | înflorași | înfloraseși | a III-a (el, ea) | înflorează | (să) înfloreze | înflora | înfloră | înflorase | plural | I (noi) | înflorăm | (să) înflorăm | înfloram | înflorarăm | înfloraserăm, înflorasem* | a II-a (voi) | înflorați | (să) înflorați | înflorați | înflorarăți | înfloraserăți, înfloraseți* | a III-a (ei, ele) | înflorează | (să) înfloreze | înflorau | înflorară | înfloraseră | * Formă nerecomandată înflorat adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | înflorat | înfloratul | înflorată | înflorata | plural | înflorați | înflorații | înflorate | înfloratele | genitiv-dativ | singular | înflorat | înfloratului | înflorate | înfloratei | plural | înflorați | înfloraților | înflorate | înfloratelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|