Dex

înnărăvít, înnărăvítă, adj. (reg.) obișnuit cu obiceiuri rele; nărăvit. (Sursa: DAR )

Declinări/Conjugări

înnărăvi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înnărăvi	înnărăvire	înnărăvit	înnărăvind	singular	plural
		(a) înnărăvi	înnărăvire	înnărăvit	înnărăvind	înnărăvește	înnărăviți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înnărăvesc	(să) înnărăvesc	înnărăveam	înnărăvii	înnărăvisem
	a II-a (tu)	înnărăvești	(să) înnărăvești	înnărăveai	înnărăviși	înnărăviseși
	a III-a (el, ea)	înnărăvește	(să) înnărăvească	înnărăvea	înnărăvi	înnărăvise
plural	I (noi)	înnărăvim	(să) înnărăvim	înnărăveam	înnărăvirăm	înnărăviserăm, înnărăvisem*
	a II-a (voi)	înnărăviți	(să) înnărăviți	înnărăveați	înnărăvirăți	înnărăviserăți, înnărăviseți*
	a III-a (ei, ele)	înnărăvesc	(să) înnărăvească	înnărăveau	înnărăviră	înnărăviseră

* Formă nerecomandată