« Back
ÎNNODÁRE, înnodări, s. f. Acțiunea de a (se) înnoda. – V. înnoda. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNODÁRE s. legare, legat, (rar) înnodătură. (~ unei sfori.) (Sursa: Sinonime )
înnodáre s. f., g.-d. art. înnodării; pl. înnodări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înnoda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnoda înnodare înnodat înnodând singular plural
înnoadă înnodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnod (să) înnod înnodam înnodai înnodasem
a II-a (tu) înnozi (să) înnozi înnodai înnodași înnodaseși
a III-a (el, ea) înnoadă (să) înnoade înnoda înnodă înnodase
plural I (noi) înnodăm (să) înnodăm înnodam înnodarăm înnodaserăm, înnodasem*
a II-a (voi) înnodați (să) înnodați înnodați înnodarăți înnodaserăți, înnodaseți*
a III-a (ei, ele) înnoadă (să) înnoade înnodau înnodară înnodaseră
* Formă nerecomandată

înnodare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înnodare înnodarea
plural înnodări înnodările
genitiv-dativ singular înnodări înnodării
plural înnodări înnodărilor
vocativ singular înnodare, înnodareo
plural înnodărilor