DEX: șâșâit « Back ȘÂȘÂÍT, șâșâituri, s. n. Faptul de a șâșâi. – V. șâșâi. (Sursa: DEX '98 ) șâșâít s. n., pl. șâșâíturi (Sursa: Ortografic ) Declinări/Conjugări șâșâi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) șâșâi șâșâire șâșâit șâșâind singular plural șâșâie șâșâiți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) șâșâi (să) șâșâi șâșâiam șâșâii șâșâisem a II-a (tu) șâșâi (să) șâșâi șâșâiai șâșâiși șâșâiseși a III-a (el, ea) șâșâie (să) șâșâie șâșâia șâșâi șâșâise plural I (noi) șâșâim (să) șâșâim șâșâiam șâșâirăm șâșâiserăm, șâșâisem* a II-a (voi) șâșâiți (să) șâșâiți șâșâiați șâșâirăți șâșâiserăți, șâșâiseți* a III-a (ei, ele) șâșâie (să) șâșâie șâșâiau șâșâiră șâșâiseră * Formă nerecomandată șâșâit (adj.)   adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular șâșâit șâșâitul șâșâită șâșâita plural șâșâiți șâșâiții șâșâite șâșâitele genitiv-dativ singular șâșâit șâșâitului șâșâite șâșâitei plural șâșâiți șâșâiților șâșâite șâșâitelor vocativ singular — — plural — — șâșâit (fapt; -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular șâșâit șâșâitul plural șâșâituri șâșâiturile genitiv-dativ singular șâșâit șâșâitului plural șâșâituri șâșâiturilor vocativ singular — plural —