|
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă (Sursa: DEX '98 )
A ȘamOtÁ ~éz tranz. (cuptoare, sobe etc.) A căptuși cu șamotă; a acoperi cu un strat refractar. /Din șamotă (Sursa: NODEX )
ȘAMOTÁ vb. I. tr. A căptuși un cuptor cu șamotă. [< germ. schamottieren]. (Sursa: DN )
ȘAMOTÁ vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren) (Sursa: MDN )
șamotá vb., ind. prez 1 sg. șamotéz, 3 sg. și pl. șamoteáză (Sursa: Ortografic )
| șamota verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) șamota | șamotare | șamotat | șamotând | singular | plural | | șamotează | șamotați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | șamotez | (să) șamotez | șamotam | șamotai | șamotasem | | a II-a (tu) | șamotezi | (să) șamotezi | șamotai | șamotași | șamotaseși | | a III-a (el, ea) | șamotează | (să) șamoteze | șamota | șamotă | șamotase | | plural | I (noi) | șamotăm | (să) șamotăm | șamotam | șamotarăm | șamotaserăm, șamotasem* | | a II-a (voi) | șamotați | (să) șamotați | șamotați | șamotarăți | șamotaserăți, șamotaseți* | | a III-a (ei, ele) | șamotează | (să) șamoteze | șamotau | șamotară | șamotaseră | * Formă nerecomandată | șamotă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | șamotă | șamota | | plural | șamote | șamotele | | genitiv-dativ | singular | șamote | șamotei | | plural | șamote | șamotelor | | vocativ | singular | șamotă, șamoto | | plural | șamotelor | |