« Back
ȚUȚUIÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca. (Sursa: Sinonime )
țuțuiá vb., ind. prez. 1 sg. țúțui/țuțuiéz, 1 pl. țuțuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. țúțuie/țuțuiéze; ger. țuțuínd (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
țuțuia (1- țui)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țuțuia țuțuiere țuțuiat țuțuind singular plural
țuțuie țuțuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țuțui (să) țuțui țuțuiam țuțuiai țuțuiasem
a II-a (tu) țuțui (să) țuțui țuțuiai țuțuiași țuțuiaseși
a III-a (el, ea) țuțuie (să) țuțuie țuțuia țuțuie țuțuiase
plural I (noi) țuțuiem (să) țuțuiem țuțuiam țuțuiarăm țuțuiaserăm, țuțuiasem*
a II-a (voi) țuțuiați (să) țuțuiați țuțuiați țuțuiarăți țuțuiaserăți, țuțuiaseți*
a III-a (ei, ele) țuțuie (să) țuțuie țuțuiau țuțuiară țuțuiaseră
* Formă nerecomandată

țuțuia (1 -țuiez)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țuțuia țuțuiere țuțuiat țuțuind singular plural
țuțuiază țuțuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țuțuiez (să) țuțuiez țuțuiam țuțuiai țuțuiasem
a II-a (tu) țuțuiezi (să) țuțuiezi țuțuiai țuțuiași țuțuiaseși
a III-a (el, ea) țuțuiază (să) țuțuieze țuțuia țuțuie țuțuiase
plural I (noi) țuțuiem (să) țuțuiem țuțuiam țuțuiarăm țuțuiaserăm, țuțuiasem*
a II-a (voi) țuțuiați (să) țuțuiați țuțuiați țuțuiarăți țuțuiaserăți, țuțuiaseți*
a III-a (ei, ele) țuțuiază (să) țuțuieze țuțuiau țuțuiară țuțuiaseră
* Formă nerecomandată