ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. (Sursa: DEX '09 )

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. (Sursa: DEX '98 )

ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus]. (Sursa: DN )

abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus) (Sursa: MDN )

ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus). (Sursa: DLRM )

ABÁCĂ s. v. nomogramă. (Sursa: Sinonime )

abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce (Sursa: Ortografic )

ABÁCĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră așezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. /<fr. abaque (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
abacă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aba abaca
plural abace abacele
genitiv-dativ singular abace abacei
plural abace abacelor
vocativ singular abacă, abaco
plural abacelor