ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1) și depinzând de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia. (Sursa: DEX '98 )

ABAȚÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia]. (Sursa: DN )

abațíe s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia) (Sursa: MDN )

ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică (împreună cu averea, domeniile ei) condusă de un abate. – It. abbazia. (Sursa: DLRM )

abațíe s. f., art. abațía, g.-d. art. abațíei; pl. abațíi, art. abațíile (Sursa: Ortografic )

abațíe f. (it. abbazía și badía, d. lat. abbátia, pop. abbatía). Mînăstire (condusă de un abate saŭ de o abatesă). V. stăreție. (Sursa: Scriban )

ABAȚÍE ~i f. Mănăstire catolică condusă de un abate. [G.-D. abației] /<it. ab[b]azia (Sursa: NODEX )