« Back
ABNEGÁ, abnég, vb. I. (Rar) Tranz. A tăgădui, a nega, a renunța la cineva sau ceva. – Din lat. abnegare. (Sursa: DEX '09 )
ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare. (Sursa: DEX '98 )
A ABNEGÁ abnég intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegație (Sursa: NODEX )
ABNEGÁ vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare]. (Sursa: DN )
abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare) (Sursa: MDN )
Declinări/Conjugări
abnega (3 abnegă)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abnega abnegare abnegat abnegând singular plural
abnegă abnegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abneg (să) abneg abnegam abnegai abnegasem
a II-a (tu) abnegi (să) abnegi abnegai abnegași abnegaseși
a III-a (el, ea) abnegă (să) abnege abnega abnegă abnegase
plural I (noi) abnegăm (să) abnegăm abnegam abnegarăm abnegaserăm, abnegasem*
a II-a (voi) abnegați (să) abnegați abnegați abnegarăți abnegaserăți, abnegaseți*
a III-a (ei, ele) abnegă (să) abnege abnegau abnegară abnegaseră
* Formă nerecomandată

abnega (3 abneagă)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abnega abnegare abnegat abnegând singular plural
abneagă abnegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abneg (să) abneg abnegam abnegai abnegasem
a II-a (tu) abnegi (să) abnegi abnegai abnegași abnegaseși
a III-a (el, ea) abneagă (să) abnege abnega abnegă abnegase
plural I (noi) abnegăm (să) abnegăm abnegam abnegarăm abnegaserăm, abnegasem*
a II-a (voi) abnegați (să) abnegați abnegați abnegarăți abnegaserăți, abnegaseți*
a III-a (ei, ele) abneagă (să) abnege abnegau abnegară abnegaseră
* Formă nerecomandată