ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunțare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation. (Sursa: DEX '98 )

ABNEGÁȚIE f. 1) Devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană. 2) Sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump. [G.-D. abnegației; Sil. -ți-e] /<fr. abnegation, lat. abnegatio, ~onis (Sursa: NODEX )

ABNEGÁȚIE s.f. Devotament extrem. ♦ Renunțare, sacrificiu voluntar. [Var. abnegațiune s.f. / < fr. abnégation, cf. lat. abnegatio]. (Sursa: DN )

abnegațíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio) (Sursa: MDN )

ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu). – Fr. abnégation (lat. lit. abnegatio, -onis). (Sursa: DLRM )

abnegáție (-ți-e) s. f., art. abnegáția (-ți-a), g.-d. abnegáții, art. abnegáției (Sursa: DOOM 2 )

ABNEGÁȚIE s. v. devotament. (Sursa: Sinonime )

abnegáție (abnegáții), s. f. Devotament. – Var. abnegare. < Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se folosește. (Sursa: DER )

abnegáție s. f. → negație (Sursa: Ortografic )

abnegațiúne f. (lat. abnegátio, -ónis). Renunțare la orĭ-ce avantaj orĭ deșertăciune (lepădare de sine). – Și -áție. (Sursa: Scriban )