« Back
ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda. – V. aborda. (Sursa: DEX '98 )
ABORDÁRE s.f. Acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj. [< aborda]. (Sursa: DN )
ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda. (Sursa: DLRM )
abordáre s. f., g.-d. art. abordării; pl. abordări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
aborda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aborda abordare abordat abordând singular plural
abordează abordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abordez (să) abordez abordam abordai abordasem
a II-a (tu) abordezi (să) abordezi abordai abordași abordaseși
a III-a (el, ea) abordează (să) abordeze aborda abordă abordase
plural I (noi) abordăm (să) abordăm abordam abordarăm abordaserăm, abordasem*
a II-a (voi) abordați (să) abordați abordați abordarăți abordaserăți, abordaseți*
a III-a (ei, ele) abordează (să) abordeze abordau abordară abordaseră
* Formă nerecomandată

abordare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abordare abordarea
plural abordări abordările
genitiv-dativ singular abordări abordării
plural abordări abordărilor
vocativ singular abordare, abordareo
plural abordărilor