ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger. (Sursa: DEX '98 )

A ABROGÁ abróg tranz. (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. ab-ro-ga] /<lat. abrogare (Sursa: NODEX )

ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare]. (Sursa: DN )

abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger) (Sursa: MDN )

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare). (Sursa: DLRM )

abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă (Sursa: DOOM 2 )

ABROGÁ vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.) (Sursa: Sinonime )

A abroga ≠ a valida (Sursa: Antonime )

abrogá vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abróg, 3 sg. și pl. abrógă, 2 sg. abrógi; conj. prez. 3 sg. și pl. abróge (Sursa: Ortografic )

abróg, a -á v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a. (Sursa: Scriban )