|
ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizați, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care și-a pierdut însușirile morale, specific umane; insensibil, brutal. – V. abrutiza. (Sursa: DEX '98 )
ABRUTIZÁT, -Ă adj. Care și-a pierdut însușirile morale, specific umane; insensibil; brutal. [< abrutiza]. (Sursa: DN )
ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizați, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care și-a pierdut însușirile morale, specific umane. – V. abrutiza. (Sursa: DLRM )
ABRUTIZÁT adj. animalizat, dezumanizat, îndobitocit. (Sursa: Sinonime )
| abrutiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) abrutiza | abrutizare | abrutizat | abrutizând | singular | plural | | abrutizează | abrutizați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | abrutizez | (să) abrutizez | abrutizam | abrutizai | abrutizasem | | a II-a (tu) | abrutizezi | (să) abrutizezi | abrutizai | abrutizași | abrutizaseși | | a III-a (el, ea) | abrutizează | (să) abrutizeze | abrutiza | abrutiză | abrutizase | | plural | I (noi) | abrutizăm | (să) abrutizăm | abrutizam | abrutizarăm | abrutizaserăm, abrutizasem* | | a II-a (voi) | abrutizați | (să) abrutizați | abrutizați | abrutizarăți | abrutizaserăți, abrutizaseți* | | a III-a (ei, ele) | abrutizează | (să) abrutizeze | abrutizau | abrutizară | abrutizaseră | * Formă nerecomandată | abrutizat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | abrutizat | abrutizatul | abrutizată | abrutizata | | plural | abrutizați | abrutizații | abrutizate | abrutizatele | | genitiv-dativ | singular | abrutizat | abrutizatului | abrutizate | abrutizatei | | plural | abrutizați | abrutizaților | abrutizate | abrutizatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |