ABUNDÉNȚĂ s. f. Cantitate mare, belșug, bogăție, prisos. ◊ Loc. adv. Din abundență = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia. (Sursa: DEX '98 )

ABUNDÉNȚĂ f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; bogăție. Din ~. [G.-D. abundenței] /<lat. abundentia, fr. abondance (Sursa: NODEX )

ABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance]. (Sursa: DN )

abundénță s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia) (Sursa: MDN )

ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ♢ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia). (Sursa: DLRM )

ABUNDÉNȚĂ s. v. belșug. (Sursa: Sinonime )

Abundență ≠ mizerie, sărăcie (Sursa: Antonime )

abundénță s. f., g.-d. art. abundénței (Sursa: Ortografic )