ACCÉPT, accepte, s. n. Consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. – Din germ. Akzept, lat. acceptus. (Sursa: DEX '98 )

ACCÉPT ~e n. Act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. /<germ. Akzept, lat. acceptus (Sursa: NODEX )

ACCÉPT s.n. Înscris, act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. [< germ. Akzept, cf. lat. acceptus]. (Sursa: DN )

ACCÉPT s. n. 1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. 2. acord, aprobare. (< germ. Akzept) (Sursa: MDN )

ACCÉPT, accepte, s. n. Document de credit emis de o întreprindere asupra alteia și prevăzut cu o mențiune semnată de aceasta din urmă, prin care se obligă să achite o anumită sumă de bani la termenul fixat de emitent. – Germ. Akzept (lat. lit. acceptus). (Sursa: DLRM )

accépt s. n. (Sursa: DOOM 2 )

accépt s. n., pl. accépte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
accept   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accept acceptul
plural accepte acceptele
genitiv-dativ singular accept acceptului
plural accepte acceptelor
vocativ singular
plural

accepta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) accepta acceptare acceptat acceptând singular plural
acceptă acceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) accept (să) accept acceptam acceptai acceptasem
a II-a (tu) accepți (să) accepți acceptai acceptași acceptaseși
a III-a (el, ea) acceptă (să) accepte accepta acceptă acceptase
plural I (noi) acceptăm (să) acceptăm acceptam acceptarăm acceptaserăm, acceptasem*
a II-a (voi) acceptați (să) acceptați acceptați acceptarăți acceptaserăți, acceptaseți*
a III-a (ei, ele) acceptă (să) accepte acceptau accepta acceptaseră
* Formă nerecomandată