|
ACCEPTÁT adj. 1. v. aprobat. 2. v. admis. 3. admis, recunoscut, (înv.) recept. (O opinie ~.) (Sursa: Sinonime )
| accepta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) accepta | acceptare | acceptat | acceptând | singular | plural | | acceptă | acceptați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | accept | (să) accept | acceptam | acceptai | acceptasem | | a II-a (tu) | accepți | (să) accepți | acceptai | acceptași | acceptaseși | | a III-a (el, ea) | acceptă | (să) accepte | accepta | acceptă | acceptase | | plural | I (noi) | acceptăm | (să) acceptăm | acceptam | acceptarăm | acceptaserăm, acceptasem* | | a II-a (voi) | acceptați | (să) acceptați | acceptați | acceptarăți | acceptaserăți, acceptaseți* | | a III-a (ei, ele) | acceptă | (să) accepte | acceptau | acceptară | acceptaseră | * Formă nerecomandată | acceptat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | acceptat | acceptatul | acceptată | acceptata | | plural | acceptați | acceptații | acceptate | acceptatele | | genitiv-dativ | singular | acceptat | acceptatului | acceptate | acceptatei | | plural | acceptați | acceptaților | acceptate | acceptatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |