|
ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda corect tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda. (Sursa: DEX '09 )
ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda. (Sursa: DEX '98 )
ACORDÁRE s.f. Acțiunea de a acorda; ♦ Variere a frecvenței proprii a unui sistem oscilant pentru a o face egală cu o altă frecvență; acordaj. [< acorda]. (Sursa: DN )
ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda; atribuire; aprobare, îngăduire. ♦ Aducerea tonurilor unui instrument muzical sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeași înălțime (pe baza diapazonului). (Sursa: DLRM )
ACORDÁRE s. 1. v. conferire. 2. (FIZ.) sintonizare. (~ unui aparat.). 3. v. înstrunare. (Sursa: Sinonime )
Acordare ≠ dezacordare (Sursa: Antonime )
acordáre s. f., g.-d. art. acordării; pl. acordări (Sursa: Ortografic )
acordáre f. Acțiunea de a acorda. (Sursa: Scriban )
| acorda (1 acord) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) acorda | acordare | acordat | acordând | singular | plural | | acordă | acordați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | acord | (să) acord | acordam | acordai | acordasem | | a II-a (tu) | acorzi | (să) acorzi | acordai | acordași | acordaseși | | a III-a (el, ea) | acordă | (să) acorde | acorda | acordă | acordase | | plural | I (noi) | acordăm | (să) acordăm | acordam | acordarăm | acordaserăm, acordasem* | | a II-a (voi) | acordați | (să) acordați | acordați | acordarăți | acordaserăți, acordaseți* | | a III-a (ei, ele) | acordă | (să) acorde | acordau | acordară | acordaseră | * Formă nerecomandată | acorda (1 acordez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) acorda | acordare | acordat | acordând | singular | plural | | acordează | acordați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | acordez | (să) acordez | acordam | acordai | acordasem | | a II-a (tu) | acordezi | (să) acordezi | acordai | acordași | acordaseși | | a III-a (el, ea) | acordează | (să) acordeze | acorda | acordă | acordase | | plural | I (noi) | acordăm | (să) acordăm | acordam | acordarăm | acordaserăm, acordasem* | | a II-a (voi) | acordați | (să) acordați | acordați | acordarăți | acordaserăți, acordaseți* | | a III-a (ei, ele) | acordează | (să) acordeze | acordau | acordară | acordaseră | * Formă nerecomandată | acordare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | acordare | acordarea | | plural | acordări | acordările | | genitiv-dativ | singular | acordări | acordării | | plural | acordări | acordărilor | | vocativ | singular | acordare, acordareo | | plural | acordărilor | |