ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură. (Sursa: DEX '98 )

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură. (Sursa: DLRM )

acritúră s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri (Sursa: Ortografic )

acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ [!] saŭ fructe acre. (Sursa: Scriban )

ACRITÚRĂ ~i f. Aliment acru (fructe, murături etc.). /a acri + suf. ~tura (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
acritură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acritu acritura
plural acrituri acriturile
genitiv-dativ singular acrituri acriturii
plural acrituri acriturilor
vocativ singular acritură, acrituro
plural acriturilor