DEX: adjudecare « Back ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca. – V. adjudeca. (Sursa: DEX '98 ) ADJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a adjudeca. [< adjudeca]. (Sursa: DN ) ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca. (Sursa: DLRM ) ADJUDECÁRE s. (JUR.) adjudecație. (~ unui bun.) (Sursa: Sinonime ) adjudecáre s. f. → judecare (Sursa: Ortografic ) adjudicațiúne f. (lat. adjudicátio, ónis). Acțiunea de a adjudica. – Și -áție, dar ob. -áre. (Sursa: Scriban ) Declinări/Conjugări adjudeca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) adjudeca adjudecare adjudecat adjudecând singular plural adjudecă adjudecați numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) adjudec (să) adjudec adjudecam adjudecai adjudecasem a II-a (tu) adjudeci (să) adjudeci adjudecai adjudecași adjudecaseși a III-a (el, ea) adjudecă (să) adjudece adjudeca adjudecă adjudecase plural I (noi) adjudecăm (să) adjudecăm adjudecam adjudecarăm adjudecaserăm, adjudecasem* a II-a (voi) adjudecați (să) adjudecați adjudecați adjudecarăți adjudecaserăți, adjudecaseți* a III-a (ei, ele) adjudecă (să) adjudece adjudecau adjudecară adjudecaseră * Formă nerecomandată adjudecare   substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular adjudecare adjudecarea plural adjudecări adjudecările genitiv-dativ singular adjudecări adjudecării plural adjudecări adjudecărilor vocativ singular adjudecare, adjudecareo plural adjudecărilor