|
ADORÁRE s. f. 1. Faptul de a adora; adorație. 2. Slăvire (a unei divinități); venerare, cinstire, divinizare. – V. adora. (Sursa: DEX '98 )
ADORÁRE s.f. Faptul de a adora; adorație. [< adora]. (Sursa: DN )
ADORÁRE s. f. Faptul de a adora; iubire sau admirație nemărginită, divinizare. ♦ Cult, venerație, slăvire. (Sursa: DLRM )
ADORÁRE s. 1. divinizare, idolatrizare, venerare. (~ cuiva.) 2. v. adorație. (Sursa: Sinonime )
adoráre s. f., g.-d. art. adorării (Sursa: Ortografic )
adorațiúne f. (lat. adorátio, -ónis). Acțiunea de a adora; iubire extremă. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )
| adora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) adora | adorare | adorat | adorând | singular | plural | | adoră | adorați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ador | (să) ador | adoram | adorai | adorasem | | a II-a (tu) | adori | (să) adori | adorai | adorași | adoraseși | | a III-a (el, ea) | adoră | (să) adore | adora | adoră | adorase | | plural | I (noi) | adorăm | (să) adorăm | adoram | adorarăm | adoraserăm, adorasem* | | a II-a (voi) | adorați | (să) adorați | adorați | adorarăți | adoraserăți, adoraseți* | | a III-a (ei, ele) | adoră | (să) adore | adorau | adorară | adoraseră | * Formă nerecomandată | adorare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | adorare | adorarea | | plural | adorări | adorările | | genitiv-dativ | singular | adorări | adorării | | plural | adorări | adorărilor | | vocativ | singular | adorare, adorareo | | plural | adorărilor | |