ADÚCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. ◊ Aducere-aminte = amintire. – V. aduce. (Sursa: DEX '98 )

ADÚCERE ~i f. 1) v. A ADUCE. 2): ~ aminte reproducere în minte a ceea ce s-a păstrat în memorie. /v. a aduce (Sursa: NODEX )

ADÚCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. ◊ Expr. Aducere-aminte = amintire. (Sursa: DLRM )

adúcere amínte (tempo lent) / (tempo rapid) adúcere-amínte loc. s. f., g.-d. art. adúcerii amínte / adúcerii-amínte; pl. adúceri amínte / adúceri-amínte, art. adúcerile amínte / adúcerile-amínte (Sursa: DOOM 2 )

ADUCERE-AMÍNTE s. v. amintire. (Sursa: Sinonime )

SEMNUL ADÚCERII s. v. ghilimele, semnele citării. (Sursa: Sinonime )

adúcere s. f., g.-d. art. adúcerii; p1. adúceri (Sursa: Ortografic )

adúcere-amínte s. f., g.-d. art. adúcerii-amínte; pl. adúceri-amínte (Sursa: Ortografic )

adúcere f. Acțiunea de a aduce. Vechĭ. Prinos, jertfă Aducere aminte, amintire, revenire în memorie. (Sursa: Scriban )

aducțiúne f. (lat. addúctio, -ónis). Anat. Acțiunea mușchilor aductorĭ. – Și -úcție și -úcere. (Sursa: Scriban )