|
ADĂUGÍT, -Ă, adăugiți, -te, adj. (În sintagma) Ediție adăugită = ediție care a fost completată cu material nou. [Pr.: -dă-u-] – V. adăugi. (Sursa: DEX '09 )
adăugít (-dă-u-) ad. m.; f. adăugítă, pl. adăugíte (Sursa: DOOM 2 )
| adăugi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) adăugi | adăugire | adăugit | adăugind | singular | plural | | adauge | adăugiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | adaug | (să) adaug | adăugeam | adăugii | adăugisem | | a II-a (tu) | adaugi | (să) adaugi | adăugeai | adăugiși | adăugiseși | | a III-a (el, ea) | adauge | (să) adaugă | adăugea | adăugi | adăugise | | plural | I (noi) | adăugim | (să) adăugim | adăugeam | adăugirăm | adăugiserăm, adăugisem* | | a II-a (voi) | adăugiți | (să) adăugiți | adăugeați | adăugirăți | adăugiserăți, adăugiseți* | | a III-a (ei, ele) | adaug | (să) adaugă | adăugeau | adăugiră | adăugiseră | * Formă nerecomandată | adăugit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | adăugit | adăugitul | adăugită | adăugita | | plural | adăugiți | adăugiții | adăugite | adăugitele | | genitiv-dativ | singular | adăugit | adăugitului | adăugite | adăugitei | | plural | adăugiți | adăugiților | adăugite | adăugitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |