AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. (Sursa: DEX '09 )

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f. (Jur.) Rudă prin alianță. – Din lat. affinis. (Sursa: DEX '98 )

AFÍN ~i m. jur. Rudă prin alianță. /<lat. affinis (Sursa: NODEX )

AFÍN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis]. (Sursa: DN )

AFÍN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis) (Sursa: MDN )

AFÍN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță. – Lat. lit. affinis. (Sursa: DLRM )

afín (rudă) s. m., pl. afíni (Sursa: Ortografic )

afínă (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne (Sursa: Ortografic )

afín, -ă adj. (lat. affínis, învecinat, d. finis, hotar. V. fine). Rudă pin [!] alianță. (Sursa: Scriban )