AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. (Sursa: DEX '98 )

A AFÂNÁ ~éz tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /<lat. affenare (Sursa: NODEX )

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare. (Sursa: DLRM )

AFÂNÁ vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.) (Sursa: Sinonime )

A afâna ≠ a bătători, a bate (Sursa: Antonime )

afîna (afînéz, afînát) vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnāre › v. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn. (Sursa: DER )

afâná (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. și pl. afâneáză (Sursa: Ortografic )

afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
afâna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afâna afânare afânat afânând singular plural
afânea afânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afânez (să) afânez afânam afânai afânasem
a II-a (tu) afânezi (să) afânezi afânai afânași afânaseși
a III-a (el, ea) afânea (să) afâneze afâna afână afânase
plural I (noi) afânăm (să) afânăm afânam afânarăm afânaserăm, afânasem*
a II-a (voi) afânați (să) afânați afânați afânarăți afânaserăți, afânaseți*
a III-a (ei, ele) afânea (să) afâneze afânau afâna afânaseră
* Formă nerecomandată