|
AJUSTÁRE, ajustări, s. f. Acțiunea de a ajusta. – V. ajusta. (Sursa: DEX '98 )
AJUSTÁRE s.f. Acțiunea de a ajusta; ajustaj. [< ajusta]. (Sursa: DN )
AJUSTÁRE, ajustări, s. f. Acțiunea de a ajusta. (Sursa: DLRM )
AJUSTÁRE s. adaptare, potriveală, potrivire. (Proces de ~ a unei piese.) (Sursa: Sinonime )
ajustáre s. f., g.-d. art. ajustării; pl. ajustări (Sursa: Ortografic )
| ajusta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ajusta | ajustare | ajustat | ajustând | singular | plural | | ajustează | ajustați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ajustez | (să) ajustez | ajustam | ajustai | ajustasem | | a II-a (tu) | ajustezi | (să) ajustezi | ajustai | ajustași | ajustaseși | | a III-a (el, ea) | ajustează | (să) ajusteze | ajusta | ajustă | ajustase | | plural | I (noi) | ajustăm | (să) ajustăm | ajustam | ajustarăm | ajustaserăm, ajustasem* | | a II-a (voi) | ajustați | (să) ajustați | ajustați | ajustarăți | ajustaserăți, ajustaseți* | | a III-a (ei, ele) | ajustează | (să) ajusteze | ajustau | ajustară | ajustaseră | * Formă nerecomandată | ajustare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ajustare | ajustarea | | plural | ajustări | ajustările | | genitiv-dativ | singular | ajustări | ajustării | | plural | ajustări | ajustărilor | | vocativ | singular | ajustare, ajustareo | | plural | ajustărilor |
|