|
AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora. (Sursa: DEX '98 )
AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora. (Sursa: DLRM )
| ajutor substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ajutor | ajutorul | ajutoare | ajutoarea | | plural | ajutori | ajutorii | ajutoare | ajutoarele | | genitiv-dativ | singular | ajutor | ajutorului | ajutoare | ajutoarei | | plural | ajutori | ajutorilor | ajutoare | ajutoarelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | ajutori verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ajutori | ajutorire | ajutorit | ajutorind | singular | plural | | ajutorește | ajutoriți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ajutoresc | (să) ajutoresc | ajutoream | ajutorii | ajutorisem | | a II-a (tu) | ajutorești | (să) ajutorești | ajutoreai | ajutoriși | ajutoriseși | | a III-a (el, ea) | ajutorește | (să) ajutorească | ajutorea | ajutori | ajutorise | | plural | I (noi) | ajutorim | (să) ajutorim | ajutoream | ajutorirăm | ajutoriserăm, ajutorisem* | | a II-a (voi) | ajutoriți | (să) ajutoriți | ajutoreați | ajutorirăți | ajutoriserăți, ajutoriseți* | | a III-a (ei, ele) | ajutoresc | (să) ajutorească | ajutoreau | ajutoriră | ajutoriseră | * Formă nerecomandată
|