AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora. (Sursa: DEX '98 )
AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora. (Sursa: DLRM )
ajutor substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | ajutor | ajutorul | ajutoare | ajutoarea | plural | ajutori | ajutorii | ajutoare | ajutoarele | genitiv-dativ | singular | ajutor | ajutorului | ajutoare | ajutoarei | plural | ajutori | ajutorilor | ajutoare | ajutoarelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — | ajutori verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) ajutori | ajutorire | ajutorit | ajutorind | singular | plural | ajutorește | ajutoriți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | ajutoresc | (să) ajutoresc | ajutoream | ajutorii | ajutorisem | a II-a (tu) | ajutorești | (să) ajutorești | ajutoreai | ajutoriși | ajutoriseși | a III-a (el, ea) | ajutorește | (să) ajutorească | ajutorea | ajutori | ajutorise | plural | I (noi) | ajutorim | (să) ajutorim | ajutoream | ajutorirăm | ajutoriserăm, ajutorisem* | a II-a (voi) | ajutoriți | (să) ajutoriți | ajutoreați | ajutorirăți | ajutoriserăți, ajutoriseți* | a III-a (ei, ele) | ajutoresc | (să) ajutorească | ajutoreau | ajutoriră | ajutoriseră | * Formă nerecomandată
|