ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș. (Sursa: DEX '98 )

ALBÚȘ ~uri n. Parte componentă a oului, compusă dintr-o substanță vâscoasă, transpa-rentă, care înconjoară gălbenușul. /alb + suf. ~ (Sursa: NODEX )

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotică. – Din alb2 + suf. -uș. (Sursa: DLRM )

ALBÚȘ s. v. sclerotică. (Sursa: Sinonime )

albúș s. n., pl. albúșuri (Sursa: Ortografic )

albúș n., pl. urĭ și e (d. alb). Substanța albă din oŭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
albuș   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albuș albușul
plural albușuri albușurile
genitiv-dativ singular albuș albușului
plural albușuri albușurilor
vocativ singular
plural