|
ALINIÁT s.n. v. alineat. (Sursa: DN )
| alinia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) alinia | aliniere | aliniat | aliniind | singular | plural | | aliniază | aliniați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | aliniez | (să) aliniez | aliniam | aliniai | aliniasem | | a II-a (tu) | aliniezi | (să) aliniezi | aliniai | aliniași | aliniaseși | | a III-a (el, ea) | aliniază | (să) alinieze | alinia | alinie | aliniase | | plural | I (noi) | aliniem | (să) aliniem | aliniam | aliniarăm | aliniaserăm, aliniasem* | | a II-a (voi) | aliniați | (să) aliniați | aliniați | aliniarăți | aliniaserăți, aliniaseți* | | a III-a (ei, ele) | aliniază | (să) alinieze | aliniau | aliniară | aliniaseră | * Formă nerecomandată | aliniat (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | aliniat | aliniatul | | plural | aliniaturi | aliniaturile | | genitiv-dativ | singular | aliniat | aliniatului | | plural | aliniaturi | aliniaturilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | aliniat (adj.) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | aliniat | aliniatul | aliniată | aliniata | | plural | aliniați | aliniații | aliniate | aliniatele | | genitiv-dativ | singular | aliniat | aliniatului | aliniate | aliniatei | | plural | aliniați | aliniaților | aliniate | aliniatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |