Dex

ALINIÁT1 s. n. v. alineat. (Sursa: DEX '98 )

ALINIÁT2, -Ă, aliniați, -te, adj. 1. Care este așezat în linie dreaptă. 2. (Despre țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligné. (Sursa: DEX '98 )

ALINIÁT s.n. v. alineat. (Sursa: DN )

ALINIÁT s. n. v. alineat. (Sursa: DLRM )

aliniát adj. m., pl. aliniáți; f. aliniátă, pl. aliniáte (Sursa: DOOM 2 )

ALINIÁT adj. înșirat, înșiruit, rânduit. (Rânduri ~.) (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări

alinia verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) alinia	aliniere	aliniat	aliniind	singular	plural
		(a) alinia	aliniere	aliniat	aliniind	aliniază	aliniați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aliniez	(să) aliniez	aliniam	aliniai	aliniasem
	a II-a (tu)	aliniezi	(să) aliniezi	aliniai	aliniași	aliniaseși
	a III-a (el, ea)	aliniază	(să) alinieze	alinia	alinie	aliniase
plural	I (noi)	aliniem	(să) aliniem	aliniam	aliniarăm	aliniaserăm, aliniasem*
	a II-a (voi)	aliniați	(să) aliniați	aliniați	aliniarăți	aliniaserăți, aliniaseți*
	a III-a (ei, ele)	aliniază	(să) alinieze	aliniau	aliniară	aliniaseră

* Formă nerecomandată

aliniat (pl. -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	aliniat	aliniatul
nominativ-acuzativ	plural	aliniaturi	aliniaturile
genitiv-dativ	singular	aliniat	aliniatului
genitiv-dativ	plural	aliniaturi	aliniaturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

aliniat (adj.) adjectiv		masculin		feminin
aliniat (adj.) adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	aliniat	aliniatul	aliniată	aliniata
nominativ-acuzativ	plural	aliniați	aliniații	aliniate	aliniatele
genitiv-dativ	singular	aliniat	aliniatului	aliniate	aliniatei
genitiv-dativ	plural	aliniați	aliniaților	aliniate	aliniatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—