ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare. (Sursa: DEX '98 )

A ALTERNÁ ~éz 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanță. /<fr. alterner, lat. alternare (Sursa: NODEX )

ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare]. (Sursa: DN )

ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare) (Sursa: MDN )

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rând, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare). (Sursa: DLRM )

alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz, 3 sg. și pl. alterneáză (Sursa: Ortografic )

altérn și alternéz, a v. intr. (lat. alternáre). Mă succed cu maĭ multă saŭ maĭ puțină regularitate: fragiĭ alternau cu stejariĭ. V. tr. Variez cultura: alternez semințele. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
altern   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altern alternul alternă alterna
plural alterni alternii alterne alternele
genitiv-dativ singular altern alternului alterne alternei
plural alterni alternilor alterne alternelor
vocativ singular alternule alterno
plural alternilor alternelor

alterna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alterna alternare alternat alternând singular plural
alternea alternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alternez (să) alternez alternam alternai alternasem
a II-a (tu) alternezi (să) alternezi alternai alternași alternaseși
a III-a (el, ea) alternea (să) alterneze alterna alternă alternase
plural I (noi) alternăm (să) alternăm alternam alternarăm alternaserăm, alternasem*
a II-a (voi) alternați (să) alternați alternați alternarăți alternaserăți, alternaseți*
a III-a (ei, ele) alternea (să) alterneze alternau alterna alternaseră
* Formă nerecomandată