AMÍC, -Ă, amici, -ce, s. m. și f. Prieten. – Din lat. amicus, it. amico. (Sursa: DEX '98 )

AMÍC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; prieten. /<lat. amicus (Sursa: NODEX )

AMÍC, -Ă s.m. și f. Prieten. [< it. amico, lat. amicus]. (Sursa: DN )

AMÍC, -Ă s. m. f. prieten. (< lat. amicus) (Sursa: MDN )

AMÍC, -Ă, amici, -ce, s. m. și f. Prieten. – It. amico (lat. lit. amicus). (Sursa: DLRM )

AMÍC s. v. prieten. (Sursa: Sinonime )

Amic ≠ dușman, inamic, vrăjmaș, potrivnic (Sursa: Antonime )

amíc (amíci), s. m. – Prieten. Lat. amicus (sec. XIX). – Der. amicabil, adj. (înv., amical), din it. amicabile; amical, adj., din fr. amical; amicie (var. amiciție), s. f. (prietenie); inamic (var. inimic), s. m.; inimiciție, s. f. (dușmănie). (Sursa: DER )

amíc s. m., pl. amíci (Sursa: Ortografic )

amíc, -ă s. (lat. amicus). Prietin [!]. Adj. Bine-voitor, favorabil: țară amică, mal amic. (Sursa: Scriban )

AMICI, Giovanni Battista (1786-1863), astronom și optician italian. Contribuții în domeniul opticii (prisma A.). A perfecționat microscopul și luneta. (Sursa: DE )

RISUM TENEATIS, AMICI? (lat.) v-ați putea ține râsul, prieteni? – Horațiu, „Ars poetica”, 5. Sublinierea unui fapt ridicol, grotesc. (Sursa: DE )