AMIGDÁLĂ, amigdale, s. f. (Anat.) Fiecare dintre cele două glande de natură limfatică, situate de o parte și alta a omușorului. – Din fr. amygdale. (Sursa: DEX '98 )

AMIGDÁLĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală, situate în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului; tonsilă. 2. Cavitate veziculară de formă neregulată, de dimensiuni mici, care se întâlnește frecvent în rocile vulcanice bazice. // (În forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „amigdală”, „amigdalian”. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdală]. (Sursa: DN )

AMIGDÁLĂ s. f. fiecare dintre cele două glande în formă de migdală din faringe; tonsilă. (< fr. amygdale) (Sursa: MDN )

AMIGDÁLĂ, amigdale, s. f. Fiecare dintre cele două glande așezate la intrarea gâtlejului, de o parte și de alta a omușorului. – Fr. amygdale (< gr.). (Sursa: DLRM )

AMIGDÁLĂ s. (ANAT.) (pop.) ghindură, (Transilv.) mandulă. (Sursa: Sinonime )

amigdálă s. f., g.-d. art. amlgdálei; pl. amigdále (Sursa: Ortografic )

amigdálă f., pl. e (vgr. amygdále, migdală). Anat. Ghindură amigdaloidă la înghițitoare. (Sursa: Scriban )

AMIGDÁLĂ ~e f. Formație anatomică în formă de migdală, situată în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului. [G.-D. amigdalei] /<fr. amygdale (Sursa: NODEX )