AMPRÉNTĂ, amprente, s. f. Imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafață (plastică). ◊ Amprente digitale = urme lăsate de degete pe o suprafață și care servesc la identificarea autorului unei infracțiuni. Amprentă vocală = ansamblu al particularităților vocale specifice unui individ. ♦ Fig. Urmă lasată de o idee, de o stare psihică etc. – Din fr. empreinte. (Sursa: DEX '98 )

AMPRÉNTĂ ~e f. 1) Urmă lăsată de un obiect pe o suprafață plastică. ◊ ~e digitale urme lăsate de neregularitățile pielii de pe buricele degetelor. 2) fig. Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală. ~a timpului. [G.-D. amprentei; Sil. am-pren-] /<fr. empreinte (Sursa: NODEX )

AMPRÉNTĂ s.f. Urmă lăsată de un obiect (prin apăsare pe o suprafață plastică). ◊ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularitățile pielii de pe buricele degetelor mâinii. ♦ (Fig.) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală etc. [< fr. empreinte]. (Sursa: DN )

AMPRÉNTĂ s. f. 1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare. ♦ (pl.) ĕ digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva. 2. mulaj al maxilarului sau al unei părți din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare. 3. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. (< fr. empreinte) (Sursa: MDN )

AMPRÉNTĂ, amprente, s. f. Imagine, urmă întipărită prin presare pe o suprafață (plastică). ♦ Fig. Urmă lasată de o idee, de o stare psihică etc. – Fr. empreinte. (Sursa: DLRM )

AMPRÉNTĂ s. v. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, tipar, trăsătură, urmă. (Sursa: Sinonime )

ampréntă s. f., g.-d. art. ampréntei; pl. amprénte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
amprenta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amprenta amprentare amprentat amprentând singular plural
amprentea amprentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amprentez (să) amprentez amprentam amprentai amprentasem
a II-a (tu) amprentezi (să) amprentezi amprentai amprentași amprentaseși
a III-a (el, ea) amprentea (să) amprenteze amprenta amprentă amprentase
plural I (noi) amprentăm (să) amprentăm amprentam amprentarăm amprentaserăm, amprentasem*
a II-a (voi) amprentați (să) amprentați amprentați amprentarăți amprentaserăți, amprentaseți*
a III-a (ei, ele) amprentea (să) amprenteze amprentau amprenta amprentaseră
* Formă nerecomandată

amprentă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amprentă amprenta
plural amprente amprentele
genitiv-dativ singular amprente amprentei
plural amprente amprentelor
vocativ singular amprentă, amprento
plural amprentelor