|
analóg1 adj. m., pl. analógi; f. analoágă / analógă, pl., analoáge / analóge (Sursa: DOOM 2 )
analóg2 s. n., pl. analóguri (Sursa: DOOM 2 )
1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion. (Sursa: Scriban )
2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.). (Sursa: Scriban )
| analog (adj.; fem. -ogă) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | analog | analogul | analogă | analoga | | plural | analogi | analogii | analoge | analogele | | genitiv-dativ | singular | analog | analogului | analoge | analogei | | plural | analogi | analogilor | analoge | analogelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | analog (adj.; fem. -oagă) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | analog | analogul | analoagă | analoaga | | plural | analogi | analogii | analoage | analoagele | | genitiv-dativ | singular | analog | analogului | analoage | analoagei | | plural | analogi | analogilor | analoage | analoagelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | analog (pupitru) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | analog | analogul | | plural | analoguri | analogurile | | genitiv-dativ | singular | analog | analogului | | plural | analoguri | analogurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | analog Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt. |