ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère. (Sursa: DEX '98 )

ANTÉRĂ s.f. Mic sac cu polen, situat la partea superioară a staminelor unei flori. [< fr. anthère, cf. gr. antheros – înflorit]. (Sursa: DN )

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Fr. anthère (< gr.). (Sursa: DLRM )

ANTÉRĂ s. (BOT.) (rar) polinie. (~ staminei.) (Sursa: Sinonime )

antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére (Sursa: Ortografic )

antéră f., pl. e (vgr. antherós, fem. antherá, înflorit). Bot. Săculețu care e așezat în vîrfu stamineĭ și care conține pulberea fecundantă. (Sursa: Scriban )

ANTÉRĂ ~e f. Sac mic cu polen la capătul de sus al staminei. /<fr. anthere (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
anteră   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ante antera
plural antere anterele
genitiv-dativ singular antere anterei
plural antere anterelor
vocativ singular anteră, antero
plural anterelor