ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă. – Din anunța (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

ANÚNȚ ~uri n. Înștiințare, de obicei scrisă și expusă public, cuprinzând informații de interes general; aviz. /v. a anunța (Sursa: NODEX )

ANÚNȚ s.n. Înștiințare scrisă ; încunoștințare. [< anunța, după fr. annonce]. (Sursa: DN )

ANÚNȚ s. n. înștiințare scrisă; aviz. (după fr. annonce) (Sursa: MDN )

ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă; încunoștințare. – După fr. annonce. (Sursa: DLRM )

ANÚNȚ s. 1. afiș, înștiințare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (Un ~ indica orarul.) 2. v. comunicare. (Sursa: Sinonime )

anúnț (anúnțuri), s. n. – Înștiințare (scrisă), aviz. – Fr. annonce. – Der. anunța, vb., din fr. annoncer; anunțător, adj. (care anunță). (Sursa: DER )

anúnț s. n., pl. anúnțuri (Sursa: Ortografic )

1) anúnț n., pl. urĭ (fr. annonce s. f., d. annoncer, a anunța. Lat. annuntius înseamnă „anunțător”). Înștiințare scrisă orĭ tipărită p. toată lumea: a publica un anunț în ziar. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
anunț   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anu anunțul
plural anunțuri anunțurile
genitiv-dativ singular anu anunțului
plural anunțuri anunțurilor
vocativ singular
plural

anunța   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anunța anunțare anunțat anunțând singular plural
anunță anunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anu (să) anu anunțam anunțai anunțasem
a II-a (tu) anunți (să) anunți anunțai anunțași anunțaseși
a III-a (el, ea) anunță (să) anunțe anunța anunță anunțase
plural I (noi) anunțăm (să) anunțăm anunțam anunțarăm anunțaserăm, anunțasem*
a II-a (voi) anunțați (să) anunțați anunțați anunțarăți anunțaserăți, anunțaseți*
a III-a (ei, ele) anunță (să) anunțe anunțau anunța anunțaseră
* Formă nerecomandată