APÉNDICE s.n. 1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia. ♦ Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 2. Prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec. ♦ Parte lipită de un organ. 3. Supliment, adaos la o lucrare; anexă. [Acc. și apendíce, pl. -ce, (s.m.) -ci. / < fr., it. appendice, cf. lat. appendix – adaus, ceva atârnat]. (Sursa: DN )

APÉNDICE s. v. adaos. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
apendice (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apendice apendicele
plural apendice apendicele
genitiv-dativ singular apendice apendicelui
plural apendice apendicelor
vocativ singular apendice
plural apendicelor

apendice (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apendice apendicele
plural apendici apendicii
genitiv-dativ singular apendice apendicelui
plural apendici apendicilor
vocativ singular apendice
plural apendicilor