APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a apendicelui (1) și care se manifestă de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite. (Sursa: DEX '98 )

APENDICÍTĂ s.f. Inflamație a apendicelui intestinal. [< fr. appendicite]. (Sursa: DN )

APENDICÍTĂ s. f. inflamație a apendicelui (1). (< fr. appendicite) (Sursa: MDN )

APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Inflamare a apendicelui și boala pe care o cauzează. – Fr. appendicite. (Sursa: DLRM )

apendicítă s. f., pl. apendicíte (Sursa: Ortografic )

apendicítă f., pl. e. Med. (d. apendice). Inflamațiunea apendiceluĭ cecal (caecum). (Sursa: Scriban )

APENDICÍTĂ ~e f. Stare patologică care constă în inflamarea apendicelui intestinal. /<fr. appendicite (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
apendicită   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apendici apendicita
plural apendicite apendicitele
genitiv-dativ singular apendicite apendicitei
plural apendicite apendicitelor
vocativ singular apendicită, apendicito
plural apendicitelor