APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a aplica și rezultatul ei. – V. aplica. (Sursa: DEX '98 )

APLICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei; aplicație. ♦ (Fig.) Aptitudine, înclinație; talent. [< aplica]. (Sursa: DN )

APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei. ♦ Fig. Aptitudine, talent. (Sursa: DLRM )

APLICÁRE s. 1. aplicație, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practică. (Punere în ~.) 3. punere. (După ~ ștampilei.) 4. v. executare. (Sursa: Sinonime )

aplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplicării; pl. aplicări (Sursa: Ortografic )

aplicațiúne f. (lat. applicátio, -ónis). Acțiunea de a aplica. Fig. Atențiune continuă: aplicațiune la studiŭ. Adaptarea uneĭ maxime, a unuĭ precept: aplicațiunea unuĭ principiŭ. Școală de aplicațiune, alăturată pe lîngă alta (militară saŭ pedagogică) p. completarea instrucțiuniĭ profesionale. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )