APROPIÉRE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. (Local) În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = undeva aproape. Din apropiere = de undeva de aproape. [Pr.: -pi-e-] – V. apropia. (Sursa: DEX '98 )

APROPIÉRE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = pe aproape. Din apropiere = de aproape. (Sursa: DLRM )

APROPIÉRE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.) 2. v. preajmă. 3. v. potrivire. (Sursa: Sinonime )

Apropiere ≠ depărtare, distanțiere, îndepărtare (Sursa: Antonime )

apropiére s. f. (sil. -pro-pi-e-), g.-d. art. apropiérii; pl. apropiéri (Sursa: Ortografic )

apropiere f., pl. ĭ. Acțiunea de a apropia. Vecinătate. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
apropia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apropia apropiere apropiat apropiind singular plural
apropie apropiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apropii (să) apropii apropiam apropiai apropiasem
a II-a (tu) apropii (să) apropii apropiai apropiași apropiaseși
a III-a (el, ea) apropie (să) apropie apropia apropie apropiase
plural I (noi) apropiem (să) apropiem apropiam apropiarăm apropiaserăm, apropiasem*
a II-a (voi) apropiați (să) apropiați apropiați apropiarăți apropiaserăți, apropiaseți*
a III-a (ei, ele) apropie (să) apropie apropiau apropia apropiaseră
* Formă nerecomandată

apropiere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apropiere apropierea
plural apropieri apropierile
genitiv-dativ singular apropieri apropierii
plural apropieri apropierilor
vocativ singular apropiere, apropiereo
plural apropierilor