DEX: apropriere « Back APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a apropria. [Pr.: -pri-e-] – V. apropria. (Sursa: DEX '98 ) APROPRIÉRE s.f. Acțiunea de a(-și) apropria și rezultatul ei. [< apropria]. (Sursa: DN ) APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a (-și) apropria. [Pr.: -pri-e-] (Sursa: DLRM ) APROPRIÉRE s. atribuire, însușire. (~ unui lucru care nu i se cuvine de drept.) (Sursa: Sinonime ) apropriére s. f. (sil. -pro-pri-e-), g.-d. art. apropriérii; pl. apropriéri (Sursa: Ortografic ) apropriațiúne f. (lat. appropriátio, -ónis). Acțiunea de a-țĭ apropria. – Și -áție, dar ob. -ére. (Sursa: Scriban ) Declinări/Conjugări apropria   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) apropria apropriere apropriat apropriind singular plural apropriază apropriați numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) apropriez (să) apropriez apropriam apropriai apropriasem a II-a (tu) apropriezi (să) apropriezi apropriai apropriași apropriaseși a III-a (el, ea) apropriază (să) aproprieze apropria aproprie apropriase plural I (noi) apropriem (să) apropriem apropriam apropriarăm apropriaserăm, apropriasem* a II-a (voi) apropriați (să) apropriați apropriați apropriarăți apropriaserăți, apropriaseți* a III-a (ei, ele) apropriază (să) aproprieze apropriau apropriară apropriaseră * Formă nerecomandată apropriere   substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular apropriere aproprierea plural aproprieri aproprierile genitiv-dativ singular aproprieri aproprierii plural aproprieri aproprierilor vocativ singular apropriere, apropriereo plural aproprierilor