ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja. – V. aranja. (Sursa: DEX '98 )

ARANJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aranja; ordonare, așezare, punere în ordine. [< aranja]. (Sursa: DN )

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja; punere în ordine, rânduire. (Sursa: DLRM )

ARANJÁRE s. 1. așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rânduială, rânduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. v. pregătire. 3. facere, pregătire. (~ patului.) 4. v. reglare. 5. v. reglementare. 6. v. gătire. (Sursa: Sinonime )

Aranjare ≠ dezordonare (Sursa: Antonime )

aranjáre s. f., g.-d. art. aranjării; pl. aranjări (Sursa: Ortografic )

aranjáre f. Acțiunea de a aranja o dată. (Sursa: Scriban )